Un artist, ca să poată transmite o cantitate cât de cât substanţială de emoţie publicului său, trebuie să aibă de unde da. Indiferent de domeniul artei în care se manifestă cineva, dacă o face din plăcere şi o simte cu adevărat, nu o învaţă doar, ci o trăieşte, atunci persoana respectivă trebuie să-şi hrănească latura artistică permanent. Talentul şi munca nu sunt de ajuns pentru a fi un om al artei puternic. A cânta impecabil sau a desena imaculat încă nu înseamnă perfecţiunea (care de altfel este relativă şi nu trebuie să reprezinte o prioritate în toate cazurile). Există unele instituţii, spre exemplu facultăţi de regie teatrală sau de cinema, care impun limite de vârstă la admitere, tocmai pentru a lucra cu oameni "trecuţi prin viaţă" puţin. Nu poţi fi reprezentant al "artelor frumoase" fără o cultură substanţială. Un artist să nu se sfiască în faţa unor oportunităţi de experimentare şi prin genuri diferite celui preferat, pentru a avea o percepţie cât mai largă asupra posibilităţilor cu care lucrează. Să vadă expoziţii, nu doar de tablouri clasice, ci şi de creativitate underground; de asemenea concertele ar trebui să fie frecvente în viaţa unui om ce trebuie să inspire stări şi atmosfere celor ce-i apreciază munca. Şi odată trecuţi peste o etapă din viaţa, copilărie de exemplu, să se întoarcă puţin în timp şi să analizeze cursul vieţii lor de până atunci. Noi, cei cu un har de la Dumnezeiesc avem o datorie, o misiune, şi trebuie să o ducem la bun sfârşit cu o rată de succes cât mai ridicată! Spor la inspiraţie!