Pffffff......

Vă rog să îmi scuzaţi îndelungata absenţă, dar nu am reuşit să rezist (aşa cum mi-aş fi dorit) stresului cauzat de bac... Mai am două probe, dar ce-a fost mai greu a trecut. A fost chiar mult de învăţat pe ultima sută de metri, şi am neglijat cam tot ce era primordial până acum. Dar am revenit, şi îmi rog cititorii să scrie comment-uri cu curaj, ca să comunicăm în acest fel, şi dacă eventual ar fi întrebări, eu răspund cu cea mai mare plăcere. Poate pot şi eu să contribui astfel la bunăstarea oamenilor :)

Piesa asta este ca şi simfonia a IX-a de Beethoven... emblematică şi trebuie să fie prezentă în viaţa fiecărui om la un anumit monent dat. Audiţie şi eventual nostalgiere plăcută!!!
Aştept cu nerăbdare comment-uri şi bune şi rele :)

E de rău...

În noaptea asta, a trebuit să sun de trei ori la salvare să vină cumva... Un tânăr în vârstă de 17 ani s-a lovit la cap urât de tot. Eu am vrut să-l ajut, şi în timp ce îi amelioram hemoragia am sunat la 112. Am aşteptat 10 minute, timp în care fără circulaţie pe timpul nopţii salvarea face turul oraşului de 4 ori. Nimic. Am sunat din nou, şi operatoarea a spus că salvarea e pe drum. După încă 5 minute, băiatul se simţea chiar foarte rău şi pierdea sânge, iar la al treilea apel au venit cumva, fără grabă... E supărător...

R.I.P. Michael Jackson

Pe vremea când eu încă nu eram (nici măcar în calcul) acest om a avut oarecum lumea la picioare. Adevărul este că, aşa urmărind înregistrările vechi, chiar radiază şi inspiră un aer de petrecere şi poftă de viaţă publicului său. Eu am ales această mică părticică din palvaresul artistului căci este una din preferatele mele. Să-i fie ţarâna uşoară!

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.

(1919)

Bravo Józsi!!!

Un artist, în momentul în care coboară de pe scenă devine un om normal, un aşa-zis civil. Cel puţin aşa ar fi corect. Dar atunci când încă este acolo, în lumina reflectoarelor trebuie să strălucească! Iată un exemplu al acestei străluciri, cu o melodie superbă :) bravo Józsi!!!

Să râdem puţin!

...

Azi am poftă de Bucureşti. Din păcate nu pot merge acum în capitală căci am bacul pe cap, dar mă amăgesc un pic cu melodii şi imagini ca acestea... Vă doresc o zi frumoasă şi celor care dau bacul azi numai succese!

Bacalaureat!

Mâine incepem bacu'. Succese tuturor care trebuie să treceţi prin asta! Vă ţin pumnii, şi implicit îmi ţin şi mie pumnii :)! În momente din acestea "critice" omului îi place să aibă pe cineva alături de el, ca şi pilon de susţinere. Ei bine, pornind de la această idee, ascultaţi piesa asta faină :), în varinata internaţională, interpretată de "artişti ai străzii", foarte buni. Este o muzică sinceră... Audiţie plăcută!!! Şi încă odată succes!!!!!!!!!!!!!!

Ceva frumos pentru duminică!

Ce înseamnă pasiunea pentru unii... Foarte frumos! Ce să mai, e artă :) Fără motoare, pur şi simplu exerciţiu şi un simţ extraordinar al coordonării. De-a dreptul frumos :)

Profesionişti în ale umorului muzical!

"Ţie nu-ţi place de mine. Îţi place că spun mereu NU!"

"Ţie nu-ţi place de mine. Îţi place că spun mereu NU!"
Frumos... foarte frumos, şi o spun la modul cel mai serios. Pasiunea asta pentru o stare de fapt şi de drept este una din preferatele mele. Melodia de la ţambal merge perfect la atmosfera exclamaţiei de mai sus. Mai târziu voi posta şi ceva parte muzicală referitoare la o nouă atmosferă.
"Ţie nu-ţi place de mine. Îţi place că spun mereu NU!"
Senzaţional, dar de contrazis în multe cazuri. Însă în acelea în care este valabilă, este ca şi o maximă.
E o treabă să-ţi placă cineva la exterior şi eventual să vezi ceva în privirea acesteia, dar să stai de vorbă, şi să realizezi că e şi mai şi... Un flirt simpatic poate lăsa urme mai durabile şi poate mai valoroase pe viitor decât o aventură cu un gust amar în dimineaţa următoare...
"Ţie nu-ţi place de mine. Îţi place că spun mereu NU!"
Îmi place să vorbesc, să scriu, să cânt despre dragoste, iubire, pasiune, idilă şi cam tot ce ţine de emoţia fizică şi psihică dintre doi oameni, două persoane... E ceva fără de care nu ar fi artă. Fără sentimentul de decepţie, plăcere şi aşa mai departe nu ar avea lumea ce să simtă cu adevărat şi am fi roboţi, roboţei şi roboţele...
"Ţie nu-ţi place de mine. Îţi place că spun mereu NU!"
Te înşeli amarnic draga mea :)

Magie la ţambal!!!

Doar 5 minute şi 14 secunde de dezmierdare. Este incredibil ce face omul ăsta la instrumentul său. Super!!!

Un artist, ca să poată transmite o cantitate cât de cât substanţială de emoţie publicului său, trebuie să aibă de unde da. Indiferent de domeniul artei în care se manifestă cineva, dacă o face din plăcere şi o simte cu adevărat, nu o învaţă doar, ci o trăieşte, atunci persoana respectivă trebuie să-şi hrănească latura artistică permanent. Talentul şi munca nu sunt de ajuns pentru a fi un om al artei puternic. A cânta impecabil sau a desena imaculat încă nu înseamnă perfecţiunea (care de altfel este relativă şi nu trebuie să reprezinte o prioritate în toate cazurile). Există unele instituţii, spre exemplu facultăţi de regie teatrală sau de cinema, care impun limite de vârstă la admitere, tocmai pentru a lucra cu oameni "trecuţi prin viaţă" puţin. Nu poţi fi reprezentant al "artelor frumoase" fără o cultură substanţială. Un artist să nu se sfiască în faţa unor oportunităţi de experimentare şi prin genuri diferite celui preferat, pentru a avea o percepţie cât mai largă asupra posibilităţilor cu care lucrează. Să vadă expoziţii, nu doar de tablouri clasice, ci şi de creativitate underground; de asemenea concertele ar trebui să fie frecvente în viaţa unui om ce trebuie să inspire stări şi atmosfere celor ce-i apreciază munca. Şi odată trecuţi peste o etapă din viaţa, copilărie de exemplu, să se întoarcă puţin în timp şi să analizeze cursul vieţii lor de până atunci. Noi, cei cu un har de la Dumnezeiesc avem o datorie, o misiune, şi trebuie să o ducem la bun sfârşit cu o rată de succes cât mai ridicată! Spor la inspiraţie!

Joi? atunci Seri Albastre!

Avant de mourir

Gheorghe Bulancea... maestrul. Nu este nevoie de cuvinte. Păcat că nu am informaţii despre acompaniament, deoarece merită tot atâţia lauri. Parcă aşa nu se mai teme omul chiar atât de tare de păşirea în cealaltă lume...

Se poate şi aşa!

Ca o paranteză, banchetul a fost foarte reuşit. M-am simţit foarte bine. Dar referitor la postare, tot respectul pentru cel sau cei care au avut ideea, iniţiativa şi răbdarea să facă posibilă o asemenea abordare a muzicii. Mi se pare ceva senzaţional. Bravo!!! Să începem săptămâna cu puţin umor!

Banchet

Ne pregătim de banchet. Aşa că, pentru a intra în atmosfera de petrecere am ales acest episod de aur. Este extraordinar! Şi oricum e duminică, deci puţină destindere cu o animaţie de clasă îmbinată cu muzică de aceeaşi calitate mi se pare bine meritată de toată lumea. O zi frumoasă!

Bagă Doamne luna!

Ultimul clopoţel...

Nu vreau să spun aceleaşi lucruri care s-au mai auzit de 1ooo de ori înainte, cum ar fi "nu e un sfârşit ci un început". Ei nu! Bineînţeles că este un sfârşit oarecum. S-a încheiat perioada liceană, una frumoasă şi plină de tot soiul de amintiri. Şi eu consider Conservatorul ca pe o continuare, o perfecţionare a cunoştinţelor adunate până la acest moment. Festivitatea începe la ora 10 la Liceul de Artă "Plugor Sándor". Toţi cei interesaţi sunt bine veniţi!

Mai mult şi mai puţin decât iubire...

Muzica este un miracol. Şi faptul că unii ştiu să aducă puţină lumină în viaţa de zi cu zi în acest fel mă face să fiu cât de fericit pot în circumstanţele date. Pe lângă această delicatesă muzicală vă trimit şi o fotografie reuşită, din Riga. Piesa asta, în varinta asta, este semnul meu de mulţumire şi nu numai, pentru cea care a apăsat butonul pe aparatul de fotografiat...

Duet.

Cred că nu-i nevoie să vorbesc despre muzica lui Johann Sebastian Bach, pentru că este evident cât de genială şi incredibilă este aceasta, mai ales pentru faptul că în epoca respectivă încă muzica nu era chiar atât de complexă, motiv pentru care Bach nici nu a fost apreciat pe cât ar fi meritat să fie. Bach a fost readus pe scenă de Felix Mendelssohn Bartholdy prin "Pasiunea după Matei". Dublul de Bach este o piesă specială pentru faptul că cele două viori trebuie să sune ca una singură. Pe Ana Costache am cunoscut-o în clasa a V-a, şi pot să spun că încă de pe atuncea ne înţelegem din ce în ce mai bine. Are calităţile necesare pentru seriozitatea şi gravitatea muzicii lui Bach, şi este o persoană cu care se poate lucra; mai pe româneşte: nu are fiţe, mofturi şi nu este pisăloagă. A fost şi va fi mereu o prietenă pe care mă pot baza şi o persoană a muzicii, fapt pentru care am tot respectul. Audiţie plăcută!

Nunta-n cer, Mircea Eliade

"Am uitat de mult gustul atâtor trupuri pe care le-am cunoscut. Asta se întâmplă aproape tuturor bărbaţilor: să n-aiba amintiri calde, să nu mai păstreze nimic din toată magia aceea a dragostei fizice. Cred că femeile uită mai greu; trupurile lor păstrează îndelung prezenţa bărbatului pe care l-au iubit sau cunoscut cândva. Dar se întâmplă în viaţa oricărui bărbat un miracol de câteva clipe: întâlnirea unei priviri, o sărutare, o atingere care nu se aseamană cu nimic din tot ceea ce a fost pâna atunci."

Buxtehude

Dietrich Buxtehude, mai învârstă cu 9 ani decât Bach, a fost, la vremea aceea un organist foarte apreciat. Mi se pare evident motivul. Această lucrare seamănă cu tocata in re minor a lui Bach. Este foarte puernică, foarte expresivă, dacă omul îşi poate crea o stare profundă, în care să se lase purtat de gravitatea acestui instrument angelic dar şi demonic în acelaşi timp. Audiţie plăcută şi sper să transmită şi celor care au timp de melodia asta ceea ce îmi oferă şi mie: fiori şi o senzaţie de forţă pe care muzica o are asupra noastră.

Muzică!!!

Cu toate că iniţial vroiam să pun ceva clasic azi, nu am rezistat la tentaţia acestui fragment nostalgic din copilăria mea. Ţin minte cum mic copil fiind abia aşteptam acest episod rar, chiar foarte rar; iar acum, în şfârşit având posiibilitatea de a profita de el, îl postez cu mare plăcere, ca toţi cei interesaţi să se bucure de un juvaer al animaţiei mondiale.

Summer Time

O melodie foarte cunoscută şi foarte prelucrată de mai toţi interpreţii mari ai jazz-ului. Pentru mine personal, varianta asta, în stilul ăsta "smooth jazz" îmi este foarte de dragă. Ştiu că ar trebui să fiu poate mai agitat acum, stând în faţa bacului şi a admiterii, dar dat fiind faptul că e zi liberă şi sărbătoare, vreau să ne bucurăm de gravitatea plăcută a verii care are să urmeze. Aidiţie liniştită!!!

Dansul Anitrei

Ea îl aşteaptă. El nu vine. Ea dansează singură un vals al nebuniei, parcă schizofrenică. O melodie extrem de expresivă. Creaţia lui Edvard Grieg.

Gershwin

Această melodie poate fi găsită în variante mai curente şi mai bine lucrate ca şi calitate sonoră, însă această ediţie, în care cantă şi însăşi compozitorul este poate aceea pe care o putem numi perfectă. Această muzică ne prezintă atmosfera vieţii oraşului mare. Este compilaţia dintre clasic şi jazz, care cred că este calea de mijloc a secolului acesta. O capodoperă potrivită pentru o aromă de viaţă urbană cu bune şi rele. Audiţie plăcută!

Paganini

Piesa ar fi ceva de genul "Mă grăbesc rău de tot!" dar defapt este o prezentare liniştită a geniului paganinian. Este o piesă relativ calmă şi nu chiar distrugătoare pe plan sentimental. Este o melodie înviorătoare nu un tondichtung straussian care să provoace îngândurări. Michael Rabin a fosdt un interpret unic!!!

Poze de la concertul de adio!

Concertul de adio a fost un succes total pentru toţi. A fost frumos şi plăcut să ne luăm rămas bun de la orchestra în care am cântat şapte ani, şi de la profesorii care ne-au văzut crescând timp de diosprezece ani.

Hip-Hop violin

Vedeţi... vioara îşi găseşte locul mai peste tot, fără prea multe probleme. Mie personal mi se pare senzaţional cum băiţii ăştia lucrează la asemenea muzică, şi nu stau pe la colţ de stradă propagând cel mai nou drog de pe piaţă. Prin cocktail-ul ăsta de jazz, hip-hop, funky, pot crea o atmosferă "super-tare" la orice party. Mi s-a părut păcat să nu îi prezint celor care eventual încă nu i-au auzit. Un zece cu steluţă pentru creativitate, ambiţie şi gusturi rafinate într-un gen underground.

Concert de adio!

Îe data de 3 iunie 2009,la ora 17 orchestra Serenada va susţine un concert de adio, prin care îşi ia rămas bun de la elevii din anul terminal. Concertul va avea loc la Biserica Evanghelică de pe strada Fânului. În program vor fi piese de Beethoven, Saint-Saens, Sarasate, Bach, ş.a. Vă aşteptăm cu drag la ultimul concert al nostru în această formă sub bagheta domnului profesor Sebestyén Lajos.

The ride of the Valkyries

O piesă care inspiră forţă. O forţă cu ajutorul căreia să avem o săptămână cât mai bună, cât mai constructivă.