Seri Albastre pe TVR Cultural!!!

Plouă.

Plouă de 12 ore fără oprire... Nu fac mofturi, dar parcă nu aduce stare de bine vremea asta... Se apropie o perioadă grea, plină de stres; bacalaureat, admitere. Parcă aş mai vrea o vacanţă înainte de toate astea, să mă pregătesc măcar sufleteşte, că de învăţat... Sper la o săptămână mai luminoasă, cu melodii mai înviorătoare, dar deocamdată tot la starea asta tristă rămânem. A fost o săptămână bună, dar obositoare.

Sumbru...

Cu puţin timp în urmă am aflat că bunul meu prieten, Bocsárdi Magor, pe vioara căruia am cântat în Seara Albastră din 22 aprilie, suferă de o boală cronică la colon... Este mai tânăr decât mine cu o lună... Vestea m-a făcut să simt un vârtej de furie, deznădejde, durere, compasiune şi să-mi amintesc de multe clipe frumoase, de multe cântări pe care le-am trăit împreună. Geniul lui Chpoin şi al lui Horowitz oglindesc starea mea şi a tuturor prietenilor lui Magor, care suntem profund mişcaţi de boala nemeritată a acestuia...

Puţină pasiune...

Melodia vorbeşte de la sine. Piesa aceasta înglobează atmosferele săptămânii trecute, tocmai bună pentru ziua de vineri. Audiţie plăcută vă doresc!

Seri Albastre!!!

Despre Seara Albastră vom scrie după ziua de mâine :) dar sunt convins că va fi la fel de memorabilă ca şi cele de până acum! Concertul va avea loc după-amiază; până atunci, propun spre audiţie o nestemată a muzicii clasice, care de asemenea rămâne în izul melancolic al acestei serii de piese din săptămâna asta. Este vorba de "Vocalise" de Rachmaninoff.

Minunatul sunet al violoncelului

Săptămâna asta poate rămânem la piesele mai cunoscute. Dar va trebui să ne direcţionăm urechile şi la o muzică ceva mai ascunsă, mar grea poate de ascultat. Dar până atunci, să aveţi o zi splendidă!

Marţi

Într-o societate în care domină setea de înavuţire şi propagare a lucrurilor lipsite de gust sau cultură e greu ca noi, artiştii, să rămânem întregi, darămite puri. Ca un răspuns şi ca o încurajare a tuturor oamenilor spre o mai bună percepere a principiilor lipsite de partea materială a vieţii, vă rog, delectaţi-vă pentru câteva clipe, cu o muzică reprezentativă recunoştinţei noastre pentru însăşi viaţa pe care o avem, cu tot ce e bun şi rău!

Am ales această variantă intenţionat, ca nu interpretul, ci muzica să fie apreciată!

Ne aflăm iarăşi în pragul unei noi săptămâni. Cea care a trecut a fost una tare boemă şi încărcată, poate ar fi timpul să potolim focul puţin, până nu ne ardem prea tare... Propun pentru ziua de luni, o melodie mai nostalgică, mai îngândurată, deoarece dacă nici iarba nu creşte, măcar sufletul să fie alintat puţin.

Două zile bune!

Imediat am 48 de ore decând nu am dormit. Poate din această cauză îmi amintesc de ziua petrecută ieri la Bucureşti ca de un vis. Nu din cauza fantasticului sau a unor imagini ireale, ci datorită duratei scurte dar foarte plină de trăiri care nu fac decât să-mi hrănească latura artistică.
Gala Societăţii Civile, susţinută la Ateneul Român, mi-a deschis gândirea pe un plan mult mai extins, mult mai tolerant, şi am realizat cât de multe se pot face cu resurse puţine, din moment ce există oameni ambiţioşi şi binevoitori.
Noaptea a fost de asemenea ceva memorabil. Ea a început cu un tur al Bucureştiului vechi, ghid fiind Emil Pantelimon. Mai apoi, lucrurile au mers din ce în ce mai bine, iar împreună cu Mădălin Guruianu am pornit spre casă la 05:50 cu trenul. În mod surprinzător eram plin de energie, şi am şi susţinut două concerte în Sfântu Gheorghe, unul de la 10 şi celălalt de la 12.
Aşadar concluzia acestor două zile şi două nopţi albe este una foarte pozitivă!

String Quartet de Bruno Vlahek

Această piesă energică este compusă de un tânăr pianist multiplu premiant la diverse concursuri internaţionale. În vârstă de doar 23 de ani, Bruno Vlahek a reuşit să pună pe hârtie anumite atmosfere pe care le putem trăi în prezentul încărcat şi în societatea grăbită în care trăim. Motivele muzicale agresive urmate de subito pianouri calme, calde, catifelate şi primitoare oglindesc exact tipul uman coleric al secolului XXI.

Toate cele bune

Muzica este de mullt timp folosită ca o metodă de terapie. Eu vreau doar, ca cei ce vizionează blogul meu, să-şi înceapă săptămâna într-un mod cât mai plăcut. Ivry Gitlis a fost elevul lui George Enescu, şi prin această melodie accesibilă dar totuşi plină de provocări tehnice, ne demonstrează adevărata valoare a interpretării acestui gen de muzică. Vă doresc audiţie plăcută! http://www.youtube.com/watch?v=FzYqRglx5dA

Cu cât înveţi mai multe, realizezi cât de puţin ştii... Compar esenţa acestei zicale cu escaladarea unui munte oarecum; cu cât ajungi la o altitudine mai mare cu atât vezi mai multe, orizontul se îndepărtează, dar direct proporţional şi vizibilitatea detaliilor fine scade... Toţi artiştii, în punctul de trecere dintre adolescenţă şi adultitate vor să schimbe lumea, să-şi exprime conceptele revoluţionare, să se opună regimului, indiferent de natura acestuia. Şi eu mă număr printre aceştia, doar că sunt poate mai conştient de greutatea atingerii unui asemenea rezultat. E târziu şi sunt obosit... am avut o zi grea din toate punctele de vedere, dar am mai urcat câţiva metri pe stânca mea, şi văd ceva mai departe, aşa că a meritat să mă trezesc devreme şi să mă culc târziu!

Strike Quartet, o gustare muzicală!

Homenaje a Chopin este o melodie cu o punternică notă erotică. Un mesaj muzical scurt şi concis, care ne aminteşte de frumuseţea trăirilor pasionale dintre doi oameni ce se iubesc pentru o oarecare durată de timp. Este o plăcere să interpretăm asemenea mici capodopere atât pentru publicul meloman cât şi pentru noi înşine. Vă ofer aşadar melodia despre care vă povesteam...

Hora staccato

Intro la Seri Albastre de Aprilie