Pffffff......

Vă rog să îmi scuzaţi îndelungata absenţă, dar nu am reuşit să rezist (aşa cum mi-aş fi dorit) stresului cauzat de bac... Mai am două probe, dar ce-a fost mai greu a trecut. A fost chiar mult de învăţat pe ultima sută de metri, şi am neglijat cam tot ce era primordial până acum. Dar am revenit, şi îmi rog cititorii să scrie comment-uri cu curaj, ca să comunicăm în acest fel, şi dacă eventual ar fi întrebări, eu răspund cu cea mai mare plăcere. Poate pot şi eu să contribui astfel la bunăstarea oamenilor :)

Piesa asta este ca şi simfonia a IX-a de Beethoven... emblematică şi trebuie să fie prezentă în viaţa fiecărui om la un anumit monent dat. Audiţie şi eventual nostalgiere plăcută!!!
Aştept cu nerăbdare comment-uri şi bune şi rele :)

E de rău...

În noaptea asta, a trebuit să sun de trei ori la salvare să vină cumva... Un tânăr în vârstă de 17 ani s-a lovit la cap urât de tot. Eu am vrut să-l ajut, şi în timp ce îi amelioram hemoragia am sunat la 112. Am aşteptat 10 minute, timp în care fără circulaţie pe timpul nopţii salvarea face turul oraşului de 4 ori. Nimic. Am sunat din nou, şi operatoarea a spus că salvarea e pe drum. După încă 5 minute, băiatul se simţea chiar foarte rău şi pierdea sânge, iar la al treilea apel au venit cumva, fără grabă... E supărător...

R.I.P. Michael Jackson

Pe vremea când eu încă nu eram (nici măcar în calcul) acest om a avut oarecum lumea la picioare. Adevărul este că, aşa urmărind înregistrările vechi, chiar radiază şi inspiră un aer de petrecere şi poftă de viaţă publicului său. Eu am ales această mică părticică din palvaresul artistului căci este una din preferatele mele. Să-i fie ţarâna uşoară!

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.

(1919)

Bravo Józsi!!!

Un artist, în momentul în care coboară de pe scenă devine un om normal, un aşa-zis civil. Cel puţin aşa ar fi corect. Dar atunci când încă este acolo, în lumina reflectoarelor trebuie să strălucească! Iată un exemplu al acestei străluciri, cu o melodie superbă :) bravo Józsi!!!

Să râdem puţin!

...

Azi am poftă de Bucureşti. Din păcate nu pot merge acum în capitală căci am bacul pe cap, dar mă amăgesc un pic cu melodii şi imagini ca acestea... Vă doresc o zi frumoasă şi celor care dau bacul azi numai succese!